AVIOANE ULTRAUSOARE

Multi dintre cei care au urmarit recordurile aviatiei sportive au realizat, probabil, dificultatile tehnice deosebite ce au putut fi depasite numai cu eforturile comune ale unor colective de specialisti ce beneficiau de fonduri substantiale. Pentru amatorii pasionati de zbor, dar neavand asemenea posibilitati, s-a recurs la alte solutii. Una dintre acestea este zborul cu avioane ultrausoare sau diverse alte mijloace de planare. Preocuparile in aceasta directie sunt foarte vechi. Un punct de plecare hotarator l-au reprezentat primele planoare construite la jumatatea secolului al XIX-lea de catre un inginer din Berlin, Otto Lilienthal. Acestea aveau aripi in forma de liliac cu structura din ramuri de salcie, acoperite cu o tesatura de in. Temerarul zburator a executat peste 2 000 de planari, avantandu-se de la inaltime, atarnat de aripi, si controland aparatul prin inclinarea corpului.

Primul avion ultrausor, construit din bambus si matase impregnata cu lac, a fost realizat in 1907 si imbunatatit in 1909 de catre brazilianul Alberto Santos Dumont, proiectant de dirijabile usoare. Denumit  „Demoiselle” si poreclit  „Dragonfly”, el semana mult cu aparatele de astazi. Era un monoplan cu aripa sus, care cantarea 110 kg si era echipat cu un motor de 20 CP de 2 cilindri, ce asigura o viteza de 77 km / h.

demoiselle-100anos1

foto:  Demoiselle

Dupa jumatatea secolului trecut, cum era si firesc, constructia de avioane a fost reorientata spre avioane complexe si sofisticate, tot mai mari si mai sofisticate, tot mai mari si mai costisitoare, cele doua razboaie mondiale influientand radical acest domeniu. Si totusi, cativa specialisti pasionati au reluat proiectele si ambitiile pionierilor de altadata si au continuat aventura zborului, bazandu-se insa pe cunostintele teoretice acumulate de-a lungul anilor.

Astfel, in 1951, Francis M. Rogallo de la NASA a patentat un nou tip de aripa portanta de forma unui  V obtuz, care consta dintr-o tesatura ce se curbeaza de o parte si de alta a unui ax central, fara lonjeroane intermediare. Acest design simplu si elegant a fost scanteia care a dus la renasterea planorului sustinut manual si a declansat un nou sport, foarte popular – deltaplanorismul.

deltaplan 1

Aripa de dacron (tesatura sintetica) si tevi de aluminiu, fiind usor de construit, a facut ca inca din anii  ’70 sa apara numerosi amatori de deltaplanorism.  Din partea pilotului nu se cere mai mult de o buna pregatire fizica si, bineinteles, ceva curaj…  In mod inevitabil, multi dintre cei care practica acest sport si-au dorit mai mult decat o simpla planare in josul pantei. Asa a inceput evolutia  deltaplan – motodeltaplan – avion ultrausor.

Fata de avionul modern, ce a evoluat in 100 de ani, avionul ultrausor, care a pornit de la deltaplan, s-a dezvoltat in aproape 10 ani. Multi deltaplanoristi amatori au montat pe deltaplanul lor un motoras usor si o elice, incercand sa prelungeasca aventura zborului planat. Astfel, in 1975, John Moody, dispunand de un motor de 10 CP si utilizandu-si picioarele ca  „tren de aterizare”, a alergat pe suprafata unui lac inghetat pana ce s-a ridicat si a zburat jumatate de mila.

Performantele s-au marit si s-au inmultit intr-un ritm foarte rapid.

motodeltaplan

Pornind de la vechile desene ale lui Santos Dumont, un tanar de 25 de ani, John Lasko, a construit, in 1977, un aparat de zbor, devenit ulterior extrem de popular, numit de el  „Quicksilver” (argint viu). Ultrausorul este un aparat de zbor in miniatura, construit din tevi de aluminiu si folie de dacron, propulsat de un motoras. El decoleaza si aterizeaza in 15 – 20 m la  37 km / h, urca la un plafon de 3 800 m cu 240 m / min si zboara cu viteza mica la joasa inaltime.

quicksilver

foto:  Quicksilver

Pilotul sta intr-un scaun prins in centuri, fara carlinga, in bataia vantului, manevrandu-si aparatul cu mansa si palonierul, iar motorul cu maneta de gaze, dupa principiul oricarui avion. Acest aparat nu cantareste mai mult de 70 – 115 kg. In sfarsit, cu ajutorul lui, miracolul zborului a ajuns la indemana tuturor !

In anii  ’80, in SUA, erau deja aproximativ 50 de constructori de avioane ultrausoare, multi incercand sa si le construiasca in garaje sau magazii improvizate. Cele mai reusite modele se vand intr-un numar mare, ce depaseste totalul vanzarilor de avioane personale mici. Ele sunt livrate sub forma de kit-uri, pe care cumparatorul le asambleaza singur, in aproximativ 40 de ore, conform instructiunilor insotitoare. Unele firme fac si un control al aparatului montat si ofera lectii de zbor proprietarului. Intrucat aparatul nu este prevazut cu loc si pentru instructor, o metoda interesanta de pregatire consta dintr-o platforma mobila pe care se afla ancorat avionul ultrausor cu pilotul asezat la comenzi. In timp ce platforma se deplaseaza cu viteza necesara aparitiei portantei pe aripile avionului, instructorul da indicatii elevului, al carui aparat decoleaza sau aterizeaza fara nici un risc pentru incepator.

quick silver  kit

Ultrausoarele sunt foarte sensibile la zborul in atmosfera turbulenta, motiv pentru care se recomanda evitarea conditiilor atmosferice nefavorabile. Oricum, accidentele sunt mai putin grave, intrucat energia de impact este cu atat mai mica cu cat avionul e mai usor si are viteza mai mica. Pentru mai multa siguranta, unele modele sunt prevazute cu o parasuta montata pe aparat sau la pieptul pilotului. In cazul unei cedari a structurii, aparatul si pilotul sunt sustinuti de parasuta. Raportul de planare este intre  4  si  10, adica aparatul planeaza 10 m lungime pentru o pierdere de altitudine de 1 m.  Se poate urca la 1 500 m, se opreste motorul si se aterizeaza, la alegere, pe o raza de  16 km. O varianta constructiva cu si mai mare siguranta, ce s-ar putea numi  „paravion”, este un aparat de zbor cu motor, de a carui aripa – o parasuta dreptunghiulara –  se suspenda cadrul triciclu in care sta pilotul. El cantareste cca 70 kg si zboara cu 40 km / h.

Iata-ne deci intr-o epoca in care zborul pare tot mai accesibil pentru amatorii cu mijloace modeste. Si cu toate ca aparatele lor seamana ca forma din ce in ce mai mult cu cele ale pionierilor de la inceputul secolului XX, ele beneficiaza astazi de tot progresul tehnologic.

Catalin Milescu

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s